Participarea României În Primul Război Mondial

Primul Război Mondial a fost un conflict foarte amplu, început la 28 Iulie 1914 și încheiat la 11 Noiembrie 1918. Principalele puteri mondiale care au luptat în acest război au fost puterile centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman) și Antanta (Franța, Rusia, Marea Britanie, care a intrat război după ce Germania a invadat Belgia).

După 2 ani de război între Puterile Centrale și Antanta, România a ales să intre în război de partea Antantei pe data de 27 August 1916. De ce a ales România să intre în război, și de ce nu a intrat mai devreme? Oare de ce a intrat de partea Antantei?

(Harta Țărilor Române În Anul 1848)

Țara noastră era un stat încă nou în anul 1914. Primăvara Popoarelor (1848) a reprezentat o serie de revoluții în toată Europa care promovau ideea de democrație și de unitate. La 1848, românii din Țara Românească și Moldova, dar și cei din Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș, și Bucovina, au dorit un stat românesc unit și independent. Principiile acestui stat român au fost formulate de către Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, și de către mulți alți intelectuali.

Înființarea româniei moderne a luat naștere pe 24 Ianuarie 1859 odată cu unificarea celor două principate: Țara Românească și Moldova.

Exista o dorință reală de unificare a tuturor românilor într-un singur stat la începutul Primului Război Mondial. România își dorea teritoriile de pretutindeni cu populația majoritar românească.

Cum era România în anul 1914?

(Harta României în anul 1914)

România s-a aflat, la izbucnirea Marelui Război, într-un proces amplu de modernizare inițiat în urmă cu 55 de ani de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. România era o țară în continuă dezvoltare. Regele României Carol I și-a asumat continuarea reformelor lui Cuza în toți cei 48 de ani în care a condus țara, și a venit cu propriile sale reforme, cum ar fi politica de independență față de Imperiul Otoman (culminată cu Războiul de Independență din anul 1877), reforma educației, reforma monetară, și adoptarea constituției din anul 1866.

România era într-o poziție mult mai puternică pentru că avea o armată reformată de către Carol I. Regele a transformat Armata Română dintr-o forță învechită într-o forță capabilă de luptă. Capabilitățile noii Armatei Române s-au văzut cel mai bine în Războiul de Independență (1877).

De ce a rămas România neutră?

Ce nu știu foarte multe persoane este că România a făcut parte din Puterile Centrale, odată cu semnarea unui pact secret. Acest pact a fost semnat în anul 1873. Politica externă a lui Carol I a fost în favoarea puterilor centrale, mai ales pentru că el făcea parte din casa de ”Hohenzollern”.

Pe data de 3 August 1914, s-a organizat un Consiliu de Coroană la Castelul Peleș pentru a discuta poziția României cu privire la izbucnirea războiului. Carol I a fost singura persoană din consiliu care a dorit ca România să intre de partea Puterilor Centrale, dar restul, inclusiv prim-ministrul de la acea vreme Ion. I. C. Brătianu, au preferat să opteze pentru neutralitate.

România, așa cum am explicat mai devreme, își dorea teritoriile cu populație românească din imperiul Austro-Ungar. O intrare de partea Puterilor Centrale ne-ar fi adus doar Basarabia, nu și Transilvania, Banatul, Maramureșul, Crișana, și Bucovina, deoarece Imperiul Austro-Ungar ar fi refuzat categoric cedarea acestor teritorii importante în schimbul unei alianțe. România nu era obligată să intre de partea Germaniei, deoarece tratatul semnat în secret era unul defensiv. Am fi fost obligați să intrăm în război doar dacă Rusia sau Franța ar fi atacat primii Germania sau Austro-Ungaria, dar în acest caz, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, pornind un război cu caracter ofensiv, deci țara nu era obligată să intre în război.

Carol I a murit la data de 10 octombrie 1914. Nicolae Iorga afirma faptul că regele Carol I, după Consiliul de Coroană din 3 August, a avut un comportament schimbat, spunând că avea o ”sfâșietoare dualitate morală”. Regele nu știa cum să reacționeze, ca un membru al Casei Regale ”Hohenzollern” sau ca Regele Româniilor. Mulți spun că a murit din cauza acestei dileme.

După toate acestea, România a rămas neutră, dar urmărea intrarea în Antanta. Guvernul de la București dorea obținerea unor garanții scrise de către Antanta cu privire la obținerea teritoriilor din Transilvania odată cu încheierea Marelui Război. În cei doi ani de neutralitate, efectivele Armatei Române au crescut, iar planul de campanie militară, numit ”Ipoteza Z”, a fost finalizat în anul 1916. Țara a așteptat un timp îndelungat și din motive strategice, deoarece intrarea în război mai devreme de 1916 ar fi însemnat înfruntarea unei armate mai puternice.

”Ipoteza Z” Planul Armatei Române

Intrarea României În Război

România a intrat în Primul Război Mondial pe data de 27 August 1916, odată cu obținerea garanțiilor Antantei de a obține Transilvania. Ipoteza Z a fost un eșec, deoarece România a subestimat viteza de mobilizare a Puterilor Centrale pentru a preveni cucerirea Transilvaniei. România a avut și o lipsă de coordonare cu trupele rusești, care trebuiau să apere România de o eventuală invazie venită din Bulgaria.

Muntenia, Oltenia, și Dobrogea au fost ocupate, iar teritoriile cucerite pentru scurt timp de către România au fost reocupate de către Puterile Centrale. România a rămas doar cu teritoriul Moldovei.

Harta României În 1917

În anul 1917, după o urgentă reorganizare a Armatei Române, au avut loc bătăliile de la Mărăști, Mărășești, și Oituz, bătălii decisive pentru apărarea României. După respingerea atacurilor, a început un război de tranșee în Sudul Moldovei.

Din nefericire pentru România, în Octombrie 1917 a avut loc Revoluția Bolșevică. Rusia Sovietică a semnat un armistițiu pe data de 15 Decembrie 1917, și apoi a semnat Tratatul de la Brest-Litovsk pe data de 3 Martie 1918, prin care Rusia Sovietică ieșea din Marele Război.

România a fost forțată odată cu Revoluția Bolșevică din Rusia să iasă din război și să semneze un armistițiu cu Puterile Centrale, la Focșani, pe data de 9 Decembrie 1917, deoarece trupele ruse nu mai apărau România. Dacă România ar fi continuat să mai lupte, ar fi fost izolată complet teritorial de Antanta.

Pe data de 7 Mai 1918, România iese din război odată cu semnarea Tratatului de la București, un tratat umilitor pentru România. Țara urma să cedeze trecătorii Munțiilor Carpați către Austro-Ungaria, cadrilaterul către Bulgaria, și o parte din Dobrogea către Bulgaria.

România a intrat pe 10 Noiembrie 1918 înapoi în război, deși toți vecinii noștri se aflau într-un armistițiu unul cu celălalt. Această acțiune a avut loc, deoarece doream să avem un loc la Conferința de Pace de la Paris ca ”aliați”. Franța, în special prim ministrul ei Georges Clemenceau, a considerat că România a trădat Antanta, deoarece am încheiat pacea separată cu Puterile Centrale. Într-o telegramă transmisă lui Ion I. C. Brătianu în Ianuarie 1918 în contextul în care România își dorea pace separată cu Puterile Centrale, Clemenceau a declarat că ”Nici nu îndrăznește să spună ce sentimente îi inspiră posibilitatea unei păci separate”. Cu greu am reușit să ajungem la masa negocieriilor, delegația română a fost lăsată să participe la conferințele principale într-un mod limitat.

Totuși, în ciuda acestor circumstanțe, România a devenit România Mare la 1 Decembrie 1918, reușind să înfăptuiască Marea Unire și să își îndeplinească obiectivele principale.